Ana Blandiana – Versiones In Fieri

Poezii

1966 și 1969

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.

Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.

Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…

Călcâiul Vulnerabil, 1966

Caut începutul răului
Cum căutam în copilărie marginile ploii.
Alergam din toate puterile să găsesc
Locul în care
Să mă aşez pe pământ să contemplu
De-o parte ploaia, de-o parte neploaia.
Dar întotdeauna ploaia-nceta înainte
De a-i descoperi hotarele
Şi reîncepea înainte
De-a şti până unde-i seninul.
Degeaba am crescut.
Din toate puterile
Alerg şi acum să găsesc locul unde
Să mă aşez pe pământ să contemplu
Linia care desparte răul de bine.
Dar întotdeauna răul încetează-nainte
De a-i descoperi hotarul
Şi reîncepe-nainte
De-a şti până unde e binele.
Eu caut începutul răului
Pe acest pământ
Înnorat şi-nsorit
Rând pe rând.

A Treia Taină, 1969

Poemas

Versión 2014

(Pendiente de autorización)

Deberíamos nacer ancianos,
Llegar sabios,
Capaces de decidir nuestro destino en la Tierra,
Saber en la encrucijada primera qué caminos empiezan
Y que fuera irresponsable sólo el deseo de avanzar.

Después, en el camino, hacernos cada vez más jóvenes,
Alcanzar, maduros y fuertes, el umbral de la creación,
Cruzarlo, y entrar en el amor adolescentes,
Ser niños en el nacimiento de nuestros hijos.

Pues ellos serían entonces más viejos que nosotros,
Nos enseñarían a hablar, nos mecerían para dormirnos,
Desapareceríamos cada vez más, haciéndonos cada vez más pequeños,
Como un grano de uva, como un grano de guisante, como un grano de trigo…

El talón de Aquiles, 1966

.
.
.

Busco el comienzo del mal
Como de niña buscaba el final de la lluvia.
Corría con todas las fuerzas para hallar
Un lugar en el suelo
En el que sentarme a contemplar
Que a un lado llovía, y al otro no llovía.
Pero siempre la lluvia cesaba antes
De que descubriera sus fronteras
Y volvía antes
De que supiera hasta dónde clareaba.
En vano crecí.
También ahora, con todas las fuerzas,
Corro para hallar un lugar en el suelo
En el que sentarme a contemplar
La línea que separa el mal del bien.
Pero siempre el mal cesa antes
De que descubra su frontera
Y vuelve antes
De que sepa hasta dónde llega el bien.
Busco el comienzo del mal
En este suelo,
Ya nublado,
Ya luminoso.

El tercer misterio, 1969